Cele 10 fericiri ale părinţilor
1.Fericiţi părinţii care îşi educă copilul chiar de la venirea lui în lume. Copilul e ca un copac: strâmb a crescut, strâmb rămâne.
2.Fericiţi părinţii care nu dau copilului tot ce vrea el. Două lucruri îi pot conduce pe copii la ruină: să nu aibă nimic sau să aibă totul.
3.Fericiţi părinţii care nu iau întotdeauna apărarea copilului lor. Iubirea adevărată nu constă în a-i lua apărarea, ci a-l obişnui cu umilinţa; din recunoaşterea sinceră a greşelii se naşte dorinţa de îndreptare. Cu bătaia se face dresură, nu educaţie.
4.Fericiţi părinţii care nu vor lansa critici sterile şi continue la adresa altuia, a societăţii, mai ales a dascălilor, care nu se critică unul pe altul, nu se vorbesc de rău reciproc.
5.Fericiţi părinţii care nu îşi plâng copiii pentru orice mic neajuns ce li se întâmplă, dar îi vor ajuta să profite de inevitabilele necazuri pentru ca voinţa să li se întărească, să nu devină rataţi.
6.Fericiţi părinţii care au răbdare şi încredere, îi ajută pe copiii lor să îşi dezvolte propriul eu. E o lege pe care puţini o cunosc: copilul va fi mai târziu ceea ce i s-a spus că este când era mic. Dacă i s-a spus tot timpul că este un bou, un măgar, un animal, un tâmpit, un huligan, un cretin de care nu se va alege nimic, aceasta se va adeveri mai târziu.
7.Fericiţi părinţii care cultivă în inimile copiilor bunătatea, dărnicia, compătimirea faţă de semenii aflaţi în suferinţă. Înţelepţi şi buni sunt acei părinţi care, de pildă, dau pomană săracilor prin mânuţele copiilor.
8.Fericiţi părinţii care îşi îndrumă copiii pe calea credinţei. Modul de viaţă in familie poate hrăni dispoziţiile afective care în timpul întregii vieţi rămân temeiuri ale unei credinţe.
9.Fericiţi părinţii care se străduiesc să trăiască, împreună cu copiii lor, iubirea în adevăratul sens.
10.Fericiţi părinţii şi educatorii care, în ciuda tuturor greutăţilor, vor avea mereu faţa senină şi zâmbetul pe buze fiindcă nu bătaia e ruptă din rai, ci zâmbetul părinţilor şi al educatorilor.
