24 Ianuarie 2014

PROIECT  EDUCAŢIONAL

În  Unire stă puterea !

ARGUMENT  :

                        Paşii oricărui călător , îndemnaţi de gustul pentru frumuseţea naturii ,    pentru bogăţia sufletească a oamenilor , se vor opri neîndoielnic în Vrancea , unde Dumnezeu a aruncat sămânţa acelui cântec genial – “ MIORIŢA”. Vrancea a fost de-a lungul secolelor simbolul libertăţii şi demnităţii româneşti . În momentele de cumpănă , vrâncenii , săritori şi plini de curaj , şi-au adus contribuţia la marele acte ale istoriei , care a fost mai mult decât zbuciumată .

                              Oraşul Focşani a trăit din plin febra evenimentelor de la 1859 , fiind singurul oraş împărţit în două . UNIREA a fost dorinţa cea mai fierbinte a locuitorilor de atunci . Din Câmpuri a dus dorinţa de unire a răzeşilor moldoveni în divanul ad-hoc         Moş Ion Roată , om cinstit şi cuviincios dar cu “gâdilici la limbă”, cu înţelepciunea pe care ţi-o dă experienţa de viaţă , cu simţul umorului .

                         Şi UNIREA s-a făcut !

                              “Sub Alexandru Ioan Cuza , din voinţa cerului

                               Semănatu-s-a sămânţa întregirii neamului .

                               Şi de când Moldova-n horă cu Muntenia s-a prins ,

                                Dorul nostru de unire tot mai tare s-a aprins .”     

                                                                                                              ( GH .  BĂLTEAN )

SCOPUL  :    -dezvoltarea şi consolidarea sentimentului patriotic ;

                         - îmbogăţirea cunoştinţelor istorice  ;

                         - stimularea creativităţii şi a expresivităţii prin compunerea de poezii ,

                           eseuri , desene ;

GRUPUL  ŢINTĂ : elevii claselor O-VIII a Școlii Gimnaziale Scarlat Longhin Dofteana

LOCUL  DE  DESFĂŞURARE :  în salile de clasă , la bibliotecă;

                                                         

PERIOADA  DERULĂRII  PROIECTULUI :  20-24 IANUARIE  2014

COORDONATORI  DE  PROIECT :   Prof.Irimia Ana Nicoleta

                                                                         Prof.Lăzărescu Constantin

                                         Cadrele didactice a școlii

                                                                         Bibliotecar : Țuștiu Elena

                                                                         

                                                                                    

                                                                           

OBIECTIVE :  

v să cunoască importanţa istorică a zilei de 24 Ianuarie ;

v să citească lecturi care oglindesc acest mare eveniment ;

v să înveţe dansul popular “HORA” ;

v să realizeze desene pe o temă dată  ;

v să citească din creaţiile proprii inspirate de această sărbătoare ;

v să participe la acţiuni omagiale în cadrul comunităţii ;

v să desfăşoare activităţi în echipă ;

EVALUAREA  PROIECTULUI :  - expunerea desenelor , eseurilor şi a poeziilor ;

                                                                  -  aprecieri  din partea  invitaţilor  ;

                                                                  -  diplome  omagiale ;

RESURSE :      a )  UMANE :  profesori, bibliotecară , consilier educativ , copii .

                                                                               

                                b )MATERIALE :  cărţi , albume , hărţi , CD-uri , casete , casetofon ,

                                                                calculator ,diplome , reviste , tablouri istorice  

                                

                                   

                             

                                       DIRECTOR,

                            Prof.înv.pr. Irimia Ana Nicoleta

164 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

164 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu – Marele poet al tuturor 

“Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi…”

Marele poet al tuturor se năştea pe 15 ianuarie 1850, în urmă cu 164 de ani. Era Mihai cel Tânăr. Eminescu cel Veşnic Tânăr, care în numai şaptesprezece ani – de la debut şi până când a încetat să scrie – a dus la capăt lucrări ce au înălţat patria limbii noastre şi limba patriei noastre pe înălţimi necunoscute până la el. A fost nespus de tânăr. Cel mai tânăr poet român. A debutat la şaisprezece ani. La douăzeci era autor de capodopere. La treizeci şi trei înceta să scrie. La treizeci şi nouă murea.
Eminescu cel Tânăr… Ca orice poet tânăr a cântat mai presus de orice, dragostea. Opera sa – o lungă, o nesfârşită “călărire în zori” – lasă mereu să se întrezărească aceleaşi “… două fiinţe uşoare, / Săltânde pe-un cal / Pe care le-ncinge de flutură-n boare / Subţire voal .”
La şaisprezece ani la fel ca şi la treizeci şi trei. La fel. Şi altfel. Cu altă profunzime, cu alte rezonanţe. Aceiaşi şi alţii sunt cei doi tineri din “O călărire în zori” – dalba fecioară şi junele frumos – şi cei doi din “Luceafărul” – Cătălina şi Cătălin – vegheaţi din înalturi de lumina ce transfigurează a etern tânărului Hyperion.
Mihai cel Tânăr. Eminescu cel Tânăr. A fost – şi poate că acesta e semnul adevăratei tinereţi – un domnitor al perpetuei înnoiri. Mereu nemulţumit de sine. Mereu căutând căi nebătute de alţii – şi găsindu-le.
Eminescu înseamnă un nou fel de a simţi: mai subtil, mai adânc, dulce-dureros. Chiar dacă nu ne dăm seama, avem cu toţii în noi ceva din “omul eminescian”. În modul cel mai simplu şi cel mai firesc, nu ne închipuim viaţă fără el. Şi nu trăim fără el. Auzi încă de mic copil poezii de Eminescu, le înveţi la şcoală, apoi le reciteşti – de la tinereţe, până la bătrâneţe şi nu simţi nici o clipă dorinţa de a-l părăsi, oboseala, senzaţia că l-ai epuizat pe poet. Nu. Orice vârstă ai avea şi orice profesie, te poţi întoarce o dată şi încă o dată la Eminescu, îl poţi reciti şi e sigur că nu te vei îndepărta cu mâinile goale. Pentru că poezia lui Mihai cel Tânăr e şi limpede şi tainică, în acelaşi timp îţi spune totul şi nu-ţi spune decât o mică parte din ceea ce vei afla atunci când îl vei reciti. “Românii au dobândit conştiinţa de a fi dat lumii întregi, literaturii universale pe unul din cei mai mari poeţi ai ei ” , scria Tudor Vianu.

“Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi…”
Eminescu se depărtează de noi. O sută şaizeci şi patru de ani… Se depărtează în timp, dar se apropie tot mai mult în spaţiu, în spaţiul sufletesc. Extraordinara răspândire a poeziei eminesciene contribuie la acest proces de apropiere, aproape de identificare. Pentru că Eminescu cel Tânăr, cel Veşnic Tânăr, este geniul, dar este şi altceva: suntem noi înşine, în ipostaza noastră cea mai fericită.

Pentru că aşa cum spunea Edgar Papu în cartea sa despre poezia lui Eminescu: “Cea mai înaltă mândrie culturală a noastră se descoperă a fi şi una din cele mai înalte mândrii ale lumii. “