FORMAREA INTERESULUI SI A GUSTULUI PENTRU
LECTURA
In procesul de instruire si
educare a tinerei generatii un rol deosebit de important
il are lectura in afara clasei. Aceasta are ca scop sa dezvolte gustul
elevilor pentru citit, sa le satisfaca interesul de a cunoaste viata , oamenii
si faptele lor. Lectura contribuie la imbo- gatirea cunostintelor elevilor , la
formarea unui vocabular bogat si colorat , la dezvoltarea dragostei fata de
patrie , la educarea sentimentelor artistice.
Lectura propriu-zisa
incepe dupa ce copilul reuseste singur sa descifreze cu usu-
rinta tainele semnelor grafice.
Invatatorul sau
parintele trebuie sa sesizeze acest moment dificil din viata psihica a
micutului , pe jumatate inspaimantat de tainele scrisului , pe jumatate crispat
de efortul facut pentru descifrarea unor semne atat de curioase si de pline de
mister.
De-a lungul carierei
mele didactice , am observat ca multi copii se lupta ani de-a randul cu
descifrarea unui text , ramanand la imposibilitatea de a urmari continutul
micilor lecturi. In locul curiozitatii apare efortul descifrarii semnelor
grafice , dincolo de care se ascund idei atat de frumoase si interesante.
Am intalnit adesea
copii care asculta cu mult interes lectura frumoasa , citita de parinti sau
invatator , dar prefera sa se joace , sa-si piarda vremea in modul cel mai
neas-teptat, fara a fi tentati sa citeasca si altceva decat ceea ce li se cere
la orele de curs. La copiii care au invins greutatile inceputului , problema
imbraca un alt aspect- gustul pentru lectura
nu este inca format.
Uneori elevii nu au la
indemana cartile cele mai potrivite cu varsta, preocuparile si preferintele
lor, alteori indiferenta mediului inconjurator fata de lectura determina
aceeasi atitudine si la elevi.
Indrumarea lecturii
elevilor este o actiune dificila si de durata .Eficacitatea indruma-rii
lecturii depinde, intre altele si de cunoasterea preferintelor elevilor, care
variaza in functie de varsta, temperament, mediul social si de ambianta
colectivului scolar.
Pentru a indruma
lectura micilor scolari si a avea sorti
de izbanda am studiat cu multa atentie ceea ce au citit elevii pana la data respectiva
si care sunt preferintele lor. Convorbirile
purtate cu elevii m-au dus la urmatoarele concluzii:
a)Nu toti elevii citesc in aceeasi masura. Sunt putini
elevi care citesc mult, altii deloc. In ge-neral citesc elevii care invata bine
si la orele de curs. Un numar din ce in ce mai mare de elevi ignora literatura,
limitandu-si activitatea la ceea ce se cere la orele de curs.
b)Foarte multi elevi refuza lectura
cartilor, vizionand filme (desene) la televizor sau la DVD
c)Se urmaresc cartile cu poze
colorate si mai putin textul.
d)Se citeste prea putina poezie.
Desi efortul depus la
varsta scolara mica pentru insusirea cunostintelor , pentru formarea
deprinderilor de scris si exprimarea corecta si frumoasa este destul de mare,
elevilor le ramane suficient timp disponibil pentru joc, pentru lectura si
pentru diferite forme de munca.
Timpul acesta pe care
elevii nu stiu adesea cum sa-l intrebuinteze, am considerat ca trebuie
organizat cu mare grija de familie, sub indrumarea mea, astfel incat sa existe
un echilibru intre activitatea de pregatire a lectiilor , joc si celelalte
forme de munca.
In munca aceasta de
indrumare sistematica a lecturii , am tinut seama si de emotivitatea accentuata
a scolarului . In consecinta le-am recomandat scolarilor mei,in special:
basme,povestirile istorice,fabulele si unele romane accesibile copiilor- scrise
anume pentru copii.
Am considerat important
ca elevii sa inteleaga ceea ce citesc , sa fie in masura sa deosebeasca ceea ce
este bun , util, constructiv si educativ de ceea ce este inutil , daunator si,
in sfarsit , sa-si poata formula clar o opinie despre cartea citita. Din
fiecare carte este impor-tant sa putem invata ceva. Cu cat mai mult , cu atat mai bine.
BIBLIOGRAFIE:Colectia
revistelor ,,Tribuna Invatamantului”, anii 2004-2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu